March 29, 2012

Will you … need me?

Posted in but who is this?! at 4:22 pm by licuriciidantelati


M-ai lovit . M-a durut. Doar eu stiu cat de tare. Credeam ca o sa ma intelegi. Speram ca o sa te schimbi. O data cu vremea te-ai incalzit si tu. Erai bland, atent, grijuliu, protector. Mi-ai dat iluzia ca ma iubesti. Esti un bun actor. Stii? Ma bucur ca stii. Eu abia acum am realizat. Dar mi te-ai lipit de corzile inimii. Cum sa te smulg? Te-am rugat sa te opresti . Ai ras. Zgomotos. Am zambit si eu. Mi-ai oferit speranta pe tava. Atunci.

Am fost o naiva. Oare? Oare nu stiam ce va urma? Oare nu refuzam sa-mi deschid ochii? Oare nu iti stiam caracterul? Chiar credeam ca te voi schimba? Atat ma consideram de puternica?

Ieri vroiam sa ma razbun crunt. Sa ramai marcat pe viata. Sa nu ma uiti.

Azi … te vreau din nou. M-ai otravit. Pentru mine tu esti un drog, esti… morfina mea. Tu…cine ar fi crezut?  Rockerul inflacarat si studenta la medicina. Hai nu ma innebuni! Chiar credeam ca o sa existe mai mult decat chimie intre noi? Parfumul tau.. unic, incontrolabil de apetisant. Buzele tale … miere in flacari. Mi-ai zis zeci de minciuni cu ranjetul  pe buze. Nici macar nu te-ai sinchisit sa le faci sa para cat de cat reale. Vorbe aruncate in vant. Nu erai deloc zgarcit . Mai ales cand venea vorba de promisiuni desarte. Si te-am crezut . Pana nu ti-am vazut adevarata  cochilie de cameleon. E seara si te vreau aproape.  Doar o imbratisare. Poate ca imi vei duce dorul. SAu poate nu.  Eu ti-l duc . Azi. Acum. Cine te tine in brate? Pe mine cine ma va tine in brate? Destinul?…

Maine… te voi cauta , te voi lua de mana si iti voi sopti : “ Te-am iertat , dar nu te voi uita niciodata.”

                                                Aminteste-ti ca si tu ai un zambet fermecator!

                      Ilu

February 29, 2012

Posted in but who is this?! at 12:50 pm by licuriciidantelati


De azi,numai sunt ce am vrut să fiu!

 

February 27, 2012

I tried …

Posted in but who is this?! at 8:33 pm by licuriciidantelati


[I am…I am…celălat licurici,mai vesel..]

 

Am încercat să fiu o tipă bună când nimeni nu putea fi…

Am încercat să fiu amuzantă când lumea nu avea chef să râdă…

Am încercat să zâmbesc când îmi venea să plâng…

Am încercat să lupt când mă pregăteam să urlu…

Am încercat să fiu înțeleasă când nimeni nu putea fii înțeles…

Am încercat să te iubesc când nimeni nu avea chef să o facă…

Am încercat să fiu eu când oamenii se ascundeau…

Am încercat să iubesc marea pe care o urăsc…

Am încercat să vorbesc atunci când silabele nu au vrut să-mi iasă din gură…

Am încercat să fac o faptă bună când lumea făcea rău…

Serios,dragă,chiar am încercat!

 

Tumblr_m02jhttbmy1roj9ioo1_500_large

February 19, 2012

Întâlnirea cu succesul

Posted in but who is this?!, Dr Perfection at 4:28 pm by licuriciidantelati


Succesul?

-Minciuna trecutului…

Succesul?

-Visul prezentului…

Succesul?

-Gândul viitorului…

Mă plibam pe o alee îngustă din Constanța,orașul în care se întâlnesc valurile,clubăreala și ..eu cu succesul.În timp ce picioarele mele lungi își făceau treaba destul de bine,deplasându-mă încet-nimeni nu are nevoie de ora de mate- ..mi-am zărit succesul.M-am oprit..am respirat adânc și am fugit să fiu lângă el .Brusc,am scos cele mai bizare cuvinte pe care le-am scos vreodată din gura mea mică:

-Succes,succes!

Succesul s-a întors.Avea o imagine de vis:în stânga era visul meu nemărginit,Tom;în dreapta erau 50 de prieteni ,mai jos era cariera de succes ,iar apoi casa ,mașina,copii.Fericirea sau succesul?

Greu de zis.

Dar stai,unde sunt aceste lucruri ??Eu nu am succes.

-Te urăsc!am izbucnit.

Succesul meu s-a clătinat și odată cu el și privirea mea mi-a zburat.În jurul nostru erau oameni nefericiți.O fetiță care avea cancer.Un bebe care sufera de o tumoare rară.Un om în scaun cu rotile.O gimnastă tristă.

Unii oameni au succes în viață,dar,nu au fericire.Unii oameni au mai multă nevoie de Dumnezeu decât avem nevoie noi.Noi suntem niște copii fără minte care ne rugăm să primim un Iphone sau un Mp3 ,un laptop ,chiar o ciocolată.Ei se roagă să mai trăiască ..măcar o zi..să-și vadă fericirile și succesurile încă o dată.Unii nu sunt conștienți,alții fac greșeli care îi costă.Ce sunt eu?

January 28, 2012

Must be a way to believe…

Posted in but who is this?! at 11:16 am by licuriciidantelati



Uneori îmi e extrem de greu!Și știu că nu sunt singura cu probleme,nici prima,nici ultima.Dar am dreptul să fiu tristă.De f.puține ori am fost dezamăgită de persoanele la care țin.Iar de atâtea ori am preferat să uit acea persoană..Am probleme!

Uneori,simt că totul îmi aparține,alteori mă simt singură,pierdută…Lumea nu m-a plăcut niciodată,cel puțin nu toți,dar,defapt am fost o persoană plăcută,îmi văd de treaba mea,sunt carismatică și de cele mai multe ori lumea întoarce capul după mine.Unii pot să spună că sunt superficială,chiar nu e așa!Sunt o fată,nu ca altele,puțin mai diferită.În fine,subiectul meu este problema din nou,cu prietenii.

Acum,vreau să fiu sinceră,licuriciu m-a dezamăgit.Nu am cum să o iert,doar Dumnezeu o poate face.Am decis să renunț la blog,doar de dragul meu,ca să nu mă mai amăgesc singură.Apoi Ea a încercat să vb.cu mine.A fost o discuție între două fete serioase,cu capul pe umeri.I-am spus lucruri pe care,teoretic nu le-aș fi spus nimănui.A fost viciul adolecenței mele.A fost un alt tip de om.M-a ajutat.Cu ajutorul ei,viața mea a luat o altă întorsătură.Uneori,mă simt mândră că am schimbat 2vorbe cu ea sau că am colaborat cu ea.Este un om pe care ai vrea să îl ai alături zi și noapte.Și deși nu e aici,a făcut sau face parte din viața mea.

Caracterul meu furios nu-mi permite să gândesc pozitiv.Asta e,ăstea suntem!Asta a fost!Poate dacă era lângă mine,prietenia noastră ar fi continuat.Când am făcut blogul,nu mă gândeam că despărțirea noastră va fi mediatizată.Poate nu e o despărțire,dar,după 1 an jumate,numai sunt  copila aia haioasă cu care poți să te joci.Nu că licuriciu zăpăcit s-ar fii jucat cu mine,dar,în ultima vreme,a fost o joacă de-a șoarecele și pisica.Dacă ar știi cum a fost vacanța pentru mine…Dacă ar știi cât suflet am pus în blogul acesta afurisit,pe care l-am folosit ca jurnal,oh!Dacă ar știi ce Dumnezeu a fost ea pentru mine..

Prima noastră discuție a fost una ciudată,mi se părea că e doar o tipă care se dă mare.Cine ar fii crezut că ,,fata care se dă mare”o să-mi fie prietenă,iar apoi o să mă bage într-o tristețe seacă?!Tot datorită blogului,am să pot să îi mulțumesc,fără drept de apel .E mult mai ușor decât să mă contrazic.Am citit ,,mini-scrisoarea”și mi s-a părut dramatică,poate noi n-am fost niciodată prietene cu adevărat,poate că nu a existat un pic de dragoste…poate…

Iar acum?!  Nici nu știu…îmi e greu să vorbesc despre viitor,când prezentul e trist.Îmi e greu să vorbesc despre licurici,ca despre prietenă a mea.Orice va fi,nimic nu va fi ca înainte.Totuși…

Îți mulțumesc licuriciule pentru că m-ai ajutat,

M-ai ascultat atunci când nimeni nu avea chef să o facă,

Îți mulțumesc pentru că ai râs atunci când spuneam glume sece,

Îți mulțumesc pentru că…m-ai dezamăgit!

-licuriciu vesel vă mulțumește pentru că de 9 luni mi-ați citit gândurile,ideile,viciile,frământările!

%d bloggers like this: